Lisabona este unul dintre acele orașe la care mereu am fost cu gândul. De-a lungul timpului, am auzit nenumărate povești ale prietenilor despre capitala Portugaliei și am citit o mulțime de articole care mă impulsionau din ce în ce mai tare să plec către vestul Europei. La un moment dat, așteptările mele erau atât de mari încât am început să mă gândesc serios dacă voi fi dezamăgită când o să ajung acolo, fix din cauza imaginației mele prea bogate. Ei bine, vă spun sincer că în februarie, de ziua mea, mi-am trăit propria poveste de vis în Lisabona, orașul cu suflet cald.

City break în Lisabona cu bani puțini

La începutul anului 2018, lucrurile intrau încet-încet în normal, iar noi făceam deja planul călătoriilor de anul acesta. 2 ore și 200 euro mai târziu (pentru două persoane), știam data city break-ului nostru și adresa cazării. De obicei, capitala portugheză poate fi considerată o destinație de vacanță la prețuri destul de piperate, însă dacă te hotărăști să călătorești în extra-sezon și cauți cele mai bune variante de zbor și cazare, reușești să le achiziționezi cu niste costuri avantajoase și să mergi în Lisabona cu bani puțini. Noi, pentru 3 nopți de cazare într-un loc situat într-o zonă centrală, fix lângă stația de metrou (am preferat să alegem locația în detrimentul confortului, cum mai tot timpul stăm plecați când suntem în city break), am plătit 290 lei. Am zburat din București către Lisabona cu Wizz Air și cum aveam Wizz Air Club Discount, ne-a ajuns 600 lei/dus-întors/2 persoane. Noi spunem că a fost o afacere convenabilă.

Prima seară în orașul celor 7 coline

Odată ajunși în Lisabona, inimile noastre au fost cucerite, mai ales că plecaserăm de la o temperatură de 1 grad și zăpadă și am găsit 15 grade pe timp de seară. O adevarată încântare! Lisabona poate fi foarte prietenoasă, cu puțin noroc, și în luna februarie. În timpul vacanței noastre, am avut parte și de temperaturi de 18 grade, în care un tricou și o pereche de pantaloni erau de ajuns la ora prânzului. Pentru mai multe detalii despre cum este vremea în Lisabona în orice lună a anului, click aici.

De la aeroport până în Piața Rossio am schimbat două linii de metrou. Mai jos aveți harta metroului, care este destul de simplă, plus stațiile de tren (linia trenului este cu gri) și feribot.

Ca modalitate de plată, noi am optat pentru o cartelă Viva Viagem, încărcată cu 13 euro în mod zapping. Ce înseamnă asta? Că poți folosi din același credit de pe cardul respectiv bani atât pentru metrou, cât și pentru bus, tren (pentru Cascais și Sintra) și feribot. O călătorie cu metroul ne-a costat 1.39 euro.

Cum încă seara era tânără și aveam chef de colindat și poftă de o mâncare portugheză, am lăsat bagajele la pensiune și am ieșit în aerul primitor, pe străzile cu piatră cubică. Ne-am răsfățat cu preparate din cod (bacalhau), considerat unul dintre alimentele de bază, chiar tradiționale, în viața portughezilor. Am servit o cină gustoasă, într-un ambient tare confortabil și cald, la restaurantul Loconda Italiana de pe lângă Praca Rossio, apoi am luat străduțele destul de goale (probabil pentru că era duminică seară) la pas.

Escapada de a doua zi – până la „capătul lumii”

Ziua a doua a fost una dintre cele mai frumoase și mai speciale pentru mine. Am părăsit pentru câteva ore bune zona metropolitană a capitalei și ne-am îndreptat către ocean. Iubitoare de mare și ocean ce sunt, mi-am găsit liniștea pe plajele din Cascais și în punctul cel mai vestic al Europei continentale, Cabo da Roca.

Dimineața am găsit cel mai avantajos loc de a servi micul dejun. Pingo Doce este unul dintre supermarketurile de bază din Lisabona și din întreaga țară. Acesta pe care noi l-am găsit se afla la câteva străduțe distanță de cazarea noastră unde intrasem să ne facem mici cumpărături. Acolo am găsit și un mini-colț de food-court wannabe, cu 3 mese din lemn cu vedere la una dintre străzile lor pitorești. Aici, ai posibilitatea de a servi un mic dejun copios și bogat iar, mai pe seară, mâncare gătită. Pentru un fresh de portocale, un espresso, un sandviș din croissant cu suncă și cașcaval și un pastel de nata (desertul lor delicios și renumit) am plătit 2.50 euro. O adevărată târguială pentru city break-ul nostru în Lisabona cu bani puțini (hehe) care ne-a ținut sătui mai mult de jumătate de zi. Apoi am plecat în plimbare către Cais do Sodre, unul dintre nodurile principale din Lisabona în materie de transport în comun. De aici, pentru 1.80 euro, am luat trenul către una dintre renumitele stațiuni cu plaje din proximitatea Lisabonei, și anume Cascais.

Cascais a fost, pentru noi, altceva. Unul dintre locurile de sedere ale scriitorului Mircea Eliade, stațiunea ne-a umplut de energie și sentimente pozitive. După o plimbare în care am uitat de noi pe străduțele din centru, ne-am îndreptat către zona portului și, de acolo, mai departe către renumita formațiune de stânci Boca Do Inferno. Oceanul care își spărgea valurile învolburate la mal, soarele de dimineață, stâncile gri și briza care ne răcorea fețele au părut desprinse dintr-un film de succes. Amețiți de relaxarea pe care o simțeam, ne-am îndreptat către una dintre plajele din Cascais. Două cafele to go servite pe malul apei, un meci de tenis de picior și zeci de pescăruși agitați și gălăgioși au întregit peisajul. La ora prânzului, ne-am îndreptat către o piațetă din centrul stațiunii, loc deja populat de turiști pestriți.

Ne-am așezat la una dintre terasele scăldate de soare și ne-am potolit foamea și pofta cu o porție de sardine și o doradă foarte bine pregătită. Nu știu cum este în timpul sezonului, însă dacă mergeți în extra sezon, pregătiți-vă pentru terase, cafenele și magazine deschise aproape de ora prânzului. Primele ore ale zilei găsesc un Cascais mai degrabă singuratic. Prețurile aici au fost asemănătoare cu cele din Lisabona. O masă de 2 persoane cu pește, garnituri și băutură a costat 25 euro pentru amândoi. Cafeaua a fost 1.5 euro, iar un pastel da nata 1.10 euro. Dacă ajungeți în zonă, vă recomand cu tot sufletul Pastelaria A Bijou de Cascais, unde veți găsi cele mai bune produse și cel mai amabil personal.

O oră mai târziu, ne aflam pe un drum scenic către unul dintre locurile pe care îmi doream foarte mult să le văd – Cabo da Roca. Punctul cel mai vestic al Europei continentale este un loc care greu poate fi descris în cuvinte. De o frumusețe aparte, care îți induce o liniște aproape completă în interior, „capătul lumii” este mai pur și mai intens decât îmi puteam închipui. Poetul portughez Luís Vaz de Camões descrie atât de simplu, dar și de complex această minune naturală: “Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa” (n.r. Acolo unde uscatul se termină și marea începe). Privești oceanul și îți dai seama că sute, poate chiar mii de mile în față nu mai ai parte de țărm. Am auzit de persoane dezamăgite de acest loc, probabil așteptându-se la mari minunății sau la o amenajare mai bună a zonei. Deși personal cred că felul în care valurile oceanului se sparg de stânci este uimitor, iar faptul că te afli la 140 m deasupra apei este înălțător, nu despre asta e vorba. Peisajul doar întregește și completează un loc pe care îl simți mai mult decât îl privești.

Operatorul de transport public pentru ruta Cascais – Cabo da Roca este Scotturb, iar un bilet de bus costă 3.35 euro (autobuzul numărul 403). Din fericire, când am ajuns acolo, nu era foarte aglomerat. Fericirea a durat câteva minute, până când locul s-a populat de grupuri de turiști. Nu am apucat să prindem apusul, așa cum ne-am dorit, însă am prins soarele descendent spre linia orizontului. Acolo este mai frig cu cel puțin 5-7 grade decât în orașele mai mari și să vă așteptați la un vânt mai puțin prietenos.

De acolo, am pornit spre Sintra, fiind deja aproape de ora 16:00. Biletul de autobuz este 4.25 euro. Doream foarte mult să vizităm orașul despre care se spune că este cel mai romantic din Europa, însă planurile nu s-au potrivit cu cele de acasă. Destul de obosiți după atâta umblat, am ajuns în orașul în care deplasarea cea mai eficientă între punctele de interes importante se face cu autobuzul. Cum nu le-am potrivit foarte bine, ne-am hotărât să ne oprim într-o cafenea și să ne relaxăm un pic, apoi să ne îndreptăm către cazare. Este important de știut că nouă ni s-a părut aproape imposibil să se viziteze și Cascais și Sintra în același timp, mai ales dacă vreți să aveți și mici timpi de respiro. Din Sintra am luat trenul către Lisabona, la același preț de 1.80 euro, ajungând la gara Rossio, o clădire impunătoare și cu multe detalii arhitecturale speciale.

Lisabona în toate cele patru colțuri ale ei pentru ziua a treia

A treia zi a început cu un mic dejun copios la preferatul nostru Pingo Doce și cu câțiva kilometri buni plănuiți. Am luat feribotul până pe malul celălalt al râului Tejo până în Almada, iar de acolo un autobuz (1.45 euro) pentru a ajunge la Cristo Rei, statuia atât de asemănătoare Cristo Redentor, sursa de inspirație din Rio de Janeiro.

Unul dintre cele mai iconice monumente ale Lisabonei, Cristo Rei ne-a surprins din mai multe puncte de vedere. Cum am intrat în parcul care găzduiește sanctuarul, am fost întâmpinați de impunătoarea statuie de 80m. Mici spații de refugiu religios și relaxare din lemn cu verdeață erau răspândite pe o parte și pe alta a aleii, în timp ce muzica sacrală îți reducea la tăcere mintea. Câțiva pași mai încolo, ajungi foarte aprope de principalul punct de interes, statuia Cristo Rei. Înăuntru, o mică și liniștită capelă te așteaptă cu brațele deschise, presărată cu artefacte din timpuri de demult. Tot în interior se află și liftul care urcă până la platforma pe care este situat monumentul. Prețul pentru a merge până sus este de 6 euro adulți și 3 euro pentru copii. Povestea este una interesantă, sanctuarul fiind construit în semn de mulțumire pentru neutralitatea Portugaliei din cel de-al doilea război mondial, precum și pentru lipsa daunelor. Statuia îl înfățișează pe Iisus cu brațele deschise, îndreptat către Lisabona, binecuvântând orașul de la poalele sale. Observatorul din fața monumentului este unul extins, cu vedere asupra râului Tejo, a podului 25 de Abril și a întregului oraș al Lisabonei.

După câteva zeci de minute bune petrecute aici, am plecat către cartierul Belem. Ajunși în dreptul turnului Belem, după mai multe pauze și momente de respiro în care am adoptat stilul portughez de relaxare, am pornit pe jos pe faleză. Ne bucuram de o zi foarte caldă, plină de soare, animare și artiști stradali. Mergeam alene, mai așezându-ne pe malul râului, mai servind un pahar cu vin în timp ce ascultam muzica talentaților artiști din zonă. Astfel, am trecut pe lângă Padrão dos Descobrimentos, construit în numele epocii descoperirilor și explorării portugheze. Am traversat strada și am ajuns la Mosteiro dos Jerónimos, un punct de referință cultural, parte din identitatea Portugaliei, care a devenit loc de odihnă pentru regi, și, mai târziu, pentru poeți. Interesant de știut că aici este locul în care s-a „născut” în secolul al XVIII-lea, celebrul și gustosul desert portughez Pastel da Nata.

De acolo, am mers câțiva pași și am trecut pe lângă Casa Pasteis de Belem, locul unde s-ar afla singura rețetă originală a acestor bunătăți. Cum era o coadă infernală aici, am preferat să mergem mai departe și să ne continuăm drumul.

Itinerariul ne-a purtat în partea mai nordică a Lisabonei, a universităților și corporațiilor, o parte de oraș mai modernă din punct de vedere arhitectural. Praca Estrella cu a sa biserică antică și parcul care mirosea a primăvară, drumul către Jardim Amália Rodrigues și vederile din parcul Parque Eduardo VII au meritat fiecare pas făcut, indiferent de cât de istoviți eram.

Ziua ne-am încheiat-o la Restaurantul Leao d’Ouro, un loc care ne-a încântat maxim și care ne-a făcut să ne dăm seama că poți cu adevărat să pleci într-un city break în Lisabona cu bani puțini. Aici, aveai opțiunea de All You Can Eat cu 7.90 euro în timpul săptămânii și cu 8.90 în timpul weekendurilor și al sărbătorilor legale. Am considerat o adevărată afacere să mâncăm într-un loc cu mâncare absolut delicioasă, unde aveai la discreție de ales între două feluri de ciorbă, 4 feluri de mâncare gătită (într-una din zile am nimerit și Bacalhau à Brás, unul dintre felurile tradiționale portugheze pe care visam să le încerc), 8 feluri de salată și alte câteva tipuri de grătar. Totodată, vă recomand să încercați rețeta lor tradițională de porc pe grătar/la proțap, care este una extraordinară.

Hoinărind pe străzile Lisabonei în ultima zi

Cum avionul de întoarcere era la 20:35, aveam timp berechet pentru încă o zi în frumoasa capitală. Ultima zi am lăsat-o pentru vizitarea castelului care veghea asupra orașului și putea fi remarcat ușor din zona centrului. Aici, pentru 8.50 euro, am avut acces la grădinile exterioare ale castelului, care aveau vederi asupra orașului, și la zidurile și turnurile castelului, care îți ofereau vederi până la 360°. Drumul la întoarcere, șerpuit și cu piatră cubică, îți oferea puncte de interes la fiecare pas. Astfel am vizitat și cea mai veche catedrală din Lisabona, o construcție masivă în stil romanic. Utimele ore le-am petrecut pe străzile din Lisabona, pierzându-ne doar pentru a descoperi încă un lucru demn de privit și admirat.

Cu siguranță mai erau încă pe atât de făcut și vizitat, însă noi am plecat foarte mulțumiți și fericiți după 4 zile în oraș. Am reușit să vedem Lisabona cu bani puțini și ne-am luat doza de soare, ocean și civilizație din vest de care aveam nevoie. Dacă timpul vă permite, vă mai propunem următoarele.

Sfaturi și Recomandări pentru City break în Lisabona cu bani puțini

• Este important de știut că ei nu au magazine și supermarketuri deschise non-stop. Cel puțin nu în zona centrală. Totodată, dacă urmăriți să călătoriți în Lisabona cu bani puțini, vă recomandăm să vă cumpărați anumite produse din supermarket și nu la supra preț din restaurante sau cafenele.
• Atunci când vă cazați, în cele mai multe cazuri veți fi nevoiți să plătiți și taxa de oraș, la fel ca în multe alte orașe europene. În Lisabona, aceasta este de 1 euro pe noapte/per persoană.
• Cardul de călătorii Viva Viagem este valabil un an de la data achiziției. Acesta poate fi reîncărcat de oricâte ori aveți nevoie.
• Dacă aveți timpul necesar, recomand Cascais și Sintra să fie vizitate în zile separate. Dacă totuși timpul nu vă permite, fie procedați ca noi (noi iubim plajele și de aceea am preferat să le acordăm mai mult timp), fie începeți excursia voastră cu Sintra, Cabo Da Rocha, ca pe final de zi să ajungeți în Cascais.
• Dacă mergeți mai aproape de sezon, Praça do Comércio, kilometrul 0 al Lisabonei, va fi mult mai animată. Așadar, deși noi nu am zăbovit prea mult pe aici, vă recomandăm să vă bucurați de un Vinho verde tradițional pe malul râului.

Vă recomandăm cu sufletul deschis acest oraș. Pe lângă frumusețile arhitecturale, zonele limitrofe pline de farmec și străzile pavate care ascund puncte de interes la fiecare pas, Lisabona este și o stare de spirit. O vezi, o simți, o trăiești, apoi o porți cu tine.